Atacurile de panica si agorafobia

Atacurile de panica si agorafobia

    Atacurile de panica si agoraphobia sunt entitati clinice recunoscute si redescoperite inca din secolul al XIX – lea. Aceste emotii sunt cunoscute de multa vreme ! Panica este cunoscuta din Grecia antica “din vremea zeilor”, atunci cand zeul Pan crea panica in randul calatorilor rataciti, facandu-I sa auda zgomote sinistre! Chiar si-n Biblie gasim experiente ale angoasei si nu numai… In Evul Mediu, in cursul noptii, exista un “ om de veghe”, care batea strazile cetatii strigand “ E liniste oameni buni, dormiti in pace!”

      Atacul de panica poate fi definit ca o criza de angoasa majora in cadrul careia apar simptome, cum ar fi: palpitatiile, senzatii de sufocare, dureri toracice, sentimental de pierdere al controlului de sine,etc. putand provoca teama de a lesina si chiar aceea de a inebuni! Intensitatea senzatiilor traite si neputinta pe care o resimte persoana aflata in plin atac duc la senzatia aparitiei  iminente a unui pericol major, inclusiv  cel al mortii! Astfel teama revenirii atacului de panica, cu tot cortegiul sau,se poate complica cu agorafobie si transforma intr-o veritabila tulburare de panica.

    Nu se poate vorbi de atacuri de panica fara a le asocia cu agorafobie. In momentul de fata include mai multe caracteristici, cum ar fi: teama de a intra in magazine, teama de multimi si locuri publice, sau teama de a calatori singur cu trenul, autobuzul sau avionul.  Agorafobia mai poate fi definita si ca teama de a se regasi in locuri sau situatii din care ar fi  jenant sau dificil de iesit sau situatii in care sa nu se gaseasca imediat ajutoare in cazul unui atac( de ex. spitale..). Intr-adevar, persoana care traieste o astfel de experienta dureroasa are tendinta de a asocia aparitia atacului de panica cu situatia in care s-a declansat. Astfel persoana dezvolta conduite de evitare ce ii  perturba ,chiar invalideaza, modul de viata si activitatile personale, sociale si profesionale. In ciuda strategiilor  de evitare pe care si le creaza, atacurile de panica apar si in alte locuri sau situatii. Mecanismele de coping de cele mai multe ori sunt inadecvate si nu fac altceva decat sa tina persoana intr-un cerc vicios.

   In spatele  atacurilor de panica sta anxietatea…
Anxietatea este necesara , face parte din viata! Ganditi-va c e ar insemna sa fim fara “frica”?! “Ar fi minunat …“, probabil ar raspunde o parte…dar totusi…nu putem fi cu totii kamikaze! 
 Exacerbarea anxietatii produce stari de disconfort la nivel biopsihosocial. Trecerea de la anxietatea "normala" la cea "patologica" se produce pe fondul unor factrori stresori.Atacurile pot fi astfel de exacerbari survenite in urma unor" evenimente stresante" majore( doliu, despartire,..). De cele mai multe ori, atacurile sunt descrise ca niste"furtuni iscate din senin" pentru ca ele nu apar reactiv evenimentelor"stresante" ci dupa o anumita perioada.In afara de agorafobie, atacurile de panica pot duce la aparitia depresiei, a alcoolismului...etc.De aceea este important ca aceste atacuri de panica sa fie tratate! 
   Abordarea terapeutica este de obicei prin psihoterapie cognitiv comportamentala, iar in cazuri cronice abordarea este mixta: medicamentoasa si psihoterapie.
   Prognosticul este de obicei favorabil, perioadele de remisie sunt foarte mari, de multe ori aceste atacuri de panica dispar dupa o abordare terapeutica eficienta. Este foarte important momentul in care se incepe terapia! Cu cat sunt lasate sa se cronicizeze cu atat perioada de tratament este de lunga durata si mai complexa!