Hipocondria este o boala cronica care poate debuta la orice varsta, cel mai adesea la varsta adulta.
Aceasta tulburare apare prin intensificarea simptomelor somatice, de cele mai multe ori dupa un eveniment stresant, dar vulnerabilitatea fiind deja existenta. In aceasta situatie evenimentul stresant are rol declansator.
Cel mai adesea aceasta tulburare apare pe fondul unei structuri de personalitate cu tendite histrionice si/ sau dependenta.
Influentele familiale si sociale sunt considerate ca fiind factori cauzali, atitudinea familiei si parintilor fata de starea de sanatate putand influenta concentrarea atentiei copilului si cresterea perceptiilor proceselor somatice.
Exista o corelatie directa intre aparitia hipocondriei la varsta adulta si incurajarea adoptarii rolului de bolnav in copilarie. Interpretarea senzatiilor somatice ca periculoase, ca si exprimarea lor verbala, este legata de contextual familial ( vezi copii cu mame hiperprotectoare sau crescuti de bunici cu probleme de sanatate ).
Alte surse de vulnerabilitate pentru persoanele cu aceasta tulburare sunt abuzul emotional si/sau privarea de afectiune, motiv pentru care uneori, aceasta afectiune aduce beneficii secundare, cum ar fi atragerea atentiei membrilor familiei si prieteni sau eliberarea de responsabilitati.
Prevalenta hipocondriei in populatia generala este de pana la 5% , cel mai adesea fiind intalnita la varsta adulta.
De obicei persoanele cu aceste tulburari vin pentru alte acuze, cum ar fi : anxietate si/sau depresie, ori trimisi de medicii de families au specialisti pentru diverse acuze somatoforme fara cauza organica.
Nu este apanajul vreunui sex, (barbati sau femei), norma de reprezentare fiind aproximativ egala.
Daca ai alaturi o astfel de persoana cel mai important este sa fii informat despre aceasta tulburare cu influente atat asupra pacientului cat si a familiei , pentru a intelege cat mai bine acesta afectiune si implicit persoana care sufera.
Este bine sa dai dovada de compasiune si suport tinand cont ca aceasta persoana chiar sufera si crede ca boala este reala.
Important este sa nu-I intaresti aceste acuze, discutand despre boala , ci , incercand sa-I distragi atentia cooptand-ul in diverse activitati, crearea unei ambiante destinse, acordarea atentiei si intarirea sentimentului de utilitate prin implicarea in activitatile familiei, sustinerea pentru a merge la un medic psihiatru si la psiholog implicandu-te in planul de terapie oferindu-I suport .
Marinela Matei - articol publicat in revista "Psihologia Azi"- februarie2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu